VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink