VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din fr. vogue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓGĂ f. livr. Opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație. /<fr. vogue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓGĂ s.f. (Rar) Interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; modă. ♦ Faimă de care se bucură cineva. [< fr. vogue].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓGĂ s. v. modă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vógă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink