VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vocale; propriu vocalelor. Sunet ~. /<fr. vocalique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vocálic adj. m., pl. vocálici; f. sg. vocálică, pl. vocálice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink