VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁBULĂ ~e f. livr. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. /<fr. vocable, lat. vocabulum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOCÁBULĂ s. v. cuvânt, termen, vorbă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vocábulă s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. vocábule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink