VITRIFICÁRE, vitrificări, s. f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei. [Var.: vitrifiére s. f.] – V. vitrifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VITRIFICÁRE s.f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei; vitrifiere. [< vitrifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

vitrificáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrificării; pl. vitrificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VITRIFICÁ, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A VITRIFICÁ vitrífic tranz. tehn. (silicați) A transforma într-o masă sticloasă prin topire. /<fr. vitrifier, lat. vitrificare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VITRIFICÁ vb. I. tr. A modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, astfel încât să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. [P.i. vitrific. / < it. vitrificare, cf. lat. vitrum – sticlă, facere – a face].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VITRIFICÁ vb. tr. a modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, încât să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. (< fr. vitrifier, lat. vitrificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vitrificá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. vitrífic, 3 sg. și pl. vitrífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink