VISTIERNICÍE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicíe s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIERNICÍE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vistiernicíe s. f. (sil. -ti-er-), art. vistiernicía, g.-d. art. vistiernicíei; pl. vistiernicíi, art. vistiernicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink