VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiérnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink