VISCOLITÚRĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. – Viscoli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

viscolitúră s. f., g.-d. art. viscolitúrii; pl. viscolitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink