VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRULÉNȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRULÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRULÉNȚĂ s. vehemență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

virulénță s. f., g.-d. art. virulénței; pl. virulénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink