virtilói (-oáie), s. n. – (Banat) Scrînciob. De la *vîrti, forma simplă, nefolosită, a lui învîrti, cf. vîrte-cap, vîrtecuș, cu l expresiv. – Cf. vîrtelnic, adj. (giratoriu, care se învîrtește); vîrtelniță, s. f. (depănătoare), mr. vîrtealniță, din sl. vreteno „fus” sau din bg. vrătenica „depănătoare”, cu același l.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink