VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mică brățară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÓLĂ s. f. 1. inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tablă nituite sau sudate, în construcția unei căldări, a unui rezervor. (< fr. virole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

virólă s. f., g.-d. art. virólei; pl. viróle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink