VIRILIZÁRE s.f. Faptul de a (se) viriliza; masculinizare. [< viriliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

virilizáre s. f., g.-d. art. virilizării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRILIZÁ, virilizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter viril. – Din fr. viriliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRILIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un caracter bărbătesc. [< fr. viriliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRILIZÁ vb. tr., refl. a (se) masculiniza. (< fr. viriliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

virilizá vb., ind. prez. 1 sg. virilizéz, 3 sg. și pl. virilizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink