VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, plin de forță, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un semn al bărbăției; caracteristic pentru bărbați; bărbătesc. 2) fig. Care este plin de vigoare (ca un bărbat); puternic; viguros; voinic. /<fr. viril
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÍL, -Ă adj. de bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. ◊ (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică. (< fr. viril, lat. virilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIRÍL adj. 1. bărbătesc. 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílă, pl. viríle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink