VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curățenie sufletească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL1 s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL2, -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIRGINÁL adj. v. inocent.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
virginál adj. m., pl. virgináli; f. sg. virginálă, pl. virginále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
virginál s. n., pl. virginále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
virginal (cuv. engl.) v. clavecin.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink