VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIR¹-, -VÍR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIR²(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vir s. n., pl. víruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

VIR BONUS, DICENDI PERITUS (lat.) un om de bine, având meșteșugul vorbirii – Calitățile oratorului recomandate de Cato cel Bătrân.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink