VIOLATÓR, -OÁRE, violatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Persoană care violează (1,2), care determină sau pricinuiește o încălcare a unei legi, dispoziții, convenții etc.; infractor; profanator, pângăritor. 2. Persoană care comite un viol. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violateur, lat. violator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care violează. ~ul legii. 2) Persoană care a comis un viol. ~ul a fost condamnat. /<fr. violateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOLATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOLATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator. 2. cel care comite un viol. (< fr. violateur, lat. violator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOLATÓR s. v. pângăritor, profanator, siluitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

violatór s. m. (sil. vi-o-), pl. violatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

violatoáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violatoárei; pl. violatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink