VIOICIÚNE, vioiciuni, s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, zburdălnicie, agerime în mișcări; însuflețire, animație. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înțelege cu ușurință ceva, de a reacționa spontan la ceva; istețime; spontaneitate. [Pr.: -vi-o-i-] – Vioi + suf. -iciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOICIÚNE f. 1) Caracter vioi. 2) Agerime a minții: calitatea de a fi isteț; istețime. [G.-D vioiciunii; Sil. vi-o-i-ciu-] /vioi + suf. ~iciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIOICIÚNE s. 1. v. sprinteneală. 2. v. vivacitate. 3. v. zburdălnicie. 4. v. vervă. 5. v. animație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vioiciúne s. f., g.-d. art. vioiciúnii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink