VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ. Vinyl, fr. vinyle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr. vinyle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

viníl s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink