VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepută în vin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vinărít s. n., pl. vinăríturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink