VIGÍL, -Ă adj. (Liv.) Care veghează; atent, deștept, treaz. // s.m. (Ant.) Membru al gărzii instituite în vechea Romă de Augustus pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. [Cf. lat. vigil, it. vigile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGÍL, -Ă I. adj. care veghează; atent, deștept, treaz. II. s. m. membru al gărzii instituite în Roma antică de Augustus, pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. (< fr. vigile, lat. vigil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vigíl adj. m., pl. vigíli; f. sg. vigílă, pl. vigíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink