VIERMÁR, viermare, s. n. (Rar) Viermărie. – Vierme + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIERMÁR s. v. viermăraie, viermărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

viermár s. n., pl. viermáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink