VIDEOFÓN, videofoane, s. n. Videotelefon. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videophone, fr. vidéophone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIDEOFÓN s.n. Videotelefon. [< fr. vidéophone].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIDEOFÓN s. n. videotelefon. (< engl. videophone, fr. vidéophone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIDEOFÓN s. videotelefon.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
videofón s. n. (sil. -de-o-), pl. videofoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
videofón s.n. Aparat care redă sunete și imagini ◊ „«Videofonul» sau telefonul cu televiziune este una din invențiile a căror răspândire este așteptată în întreaga lume – cu un deosebit interes. Instalația este formată dintr-un aparat de recepție pentru televiziune, cuplat la un telefon de un tip nou, la care discul este înlocuit cu o claviatură. În prezent, în unele țări (S.U.A., U.R.S.S.) funcționează în mod experimental stații publice de «videofonie».” Cont. 11 VI 65 p. 9; v. și Sc. 14 V 74 p. 6; v. și telefon-televizor, videocasetă (din engl. videophone, cf. fr. vidéophone; DMN 1955, BD 1967; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink