VIDEODÍSC, videodiscuri, s. n. Disc care permite vizionarea unui program (de imagine și sunet) preînregistrat, pe ecranul unui televizor obișnuit. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videodisc, fr. vidéodisque.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIDEODÍSC s. n. disc pe care se află înregistrate semnalele de videofrecvență: sunete și imagini de televiziune. (< engl. videodisc, fr. vidéodisque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
videodísc s. n. (sil. -de-o-), pl. videodíscuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
videodísc s.n. (muz.) ◊ „Videodiscul conceput de firma japoneză Matsushita funcționează ca un disc normal, dar, pe lângă muzică sau text vorbit, conține și imagini transmisibile pe ecranul televizorului.” Cont. 2 IV 71 p. 9. ◊ „Durata videodiscului este de o oră [...] timp în care reproduce 90000 de imagini, ceea ce înseamnă 25 imagini pe secundă. Superioritatea pe plan tehnic a videodiscului în raport cu videocasetele constă în aceea că permite accesul cvasiinstantaneu la oricare dintre imagini.” Sc. 7 V 78 p. 5. ◊ „În curând, firma JVC va lansa aparate de proiecție tridimensionale pentru videodiscuri.” Săpt. 15 VIII 86 p. 2; v. și 28 XII 77 p. 5, 27 V 80 p. 3; v. și preînregistrat, videopicup (din engl. videodisc, fr. vidéodisque; BD 1970, DMC 1970; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink