VICLENÍE, viclenii, s. f. Însușirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, ipocrizie, falsitate, vicleșug. ♦ (Cu sens atenuat) Șiretenie, șmecherie, șiretlic; stratagemă. – Viclean + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VICLENÍE ~i f. 1) Caracter viclean; perfidie. 2) Manifestare de om viclean; manevră iscusită prin care se înșală buna-credință a cuiva: hârtie; șiretenie; tertip; stratagemă; truc. [G.-D. vicleniei. Sil. vi-cle-] /viclean + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VICLENÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. șmecherie. 3. v. dol. 4. v. subterfugiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VICLENÍE s. v. adulter, infidelitate, înșelăciune, necredință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vicleníe s. f. (sil. -cle-), art. viclenía, g.-d. art. vicleníei; pl. vicleníi, art. vicleníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink