VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (înv.) vițiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre clădiri, instalații, aparate) Care are vicii (de construcție sau de funcționare); defect. 2) (despre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt. 3) jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de conținut). [Sil. -ci-os] /<fr. vicieux, it. vizioso
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ◊ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greșit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. defectuos. ♦ (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ◊ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VICIÓS adj. 1. v. defectuos. 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. v. corupt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

viciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicióși; f. sg. vicioásă, pl. vicioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink