VEXÍL, vexile, s. n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. – Din fr. vexille.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEXÍL1 s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEXÍL2 s.n. Petală superioară a florilor leguminoaselor, care formează stegulețul. V. stindard (3) [în DN]. [< fr. vexille].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEXÍL1 s. n. 1. însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. trupă orânduită într-un anumit corp. 3. steag al unei nave, pavilion. (< lat. vexillum, fr. vexille)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEXÍL2 s. n. 1. petală superioară a florilor leguminoaselor care formează stegulețul. 2. ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. (< fr. vexille)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vexíl s. n., pl. vexíluri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink