VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink