VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXÁ vb. v. contraria.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink