VETUSTÉȚE s. f. (Livr.) Vetustate. – Vetust + suf. -ețe (după fr. vétusté).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VETUSTÉȚE s. v. vechime.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vetustéțe s. f., g. -d. art. vetustéței
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vetustéțe s.f. Vechime, bătrânețe ◊ „Unora dintre emisiunile literare, puțină vetustețe le șade bine: gesturile sunt mai încete, pe degetele leneșe cad fire de praf.” R.lit. 18 III 71 p. 27 (din vetust + -ețe; cf. fr. vétusté; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink