VESELÍRE, veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍRE s. v. înveselire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

veselíre s. f., g.-d. art. veselírii; pl. veselíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumești; a consuma timpul în distracții; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍ vb. v. distra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍ vb. v. înveseli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) veseli ≠ a (se) întrista
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

veselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. veseleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink