VESELÍE, veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie. ♦ Manifestare, comportare care reflectă această stare. 2. Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură. – Din sl. veselije.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍE ~i f. 1) Stare de om vesel; voioșie. ◊ În ~ vesel; cu dispoziție bună. 2) Manifestare de om vesel. 3) Petrecere cu mâncare și băutură; chef. [G.-D. veseliei] /<sl. veselije
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESELÍE s. 1. voioșie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. haz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Veselie ≠ întristare, scârbă, tristețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

veselíe s. f., art. veselía, g.-d. art. veselíei; (manifestări) pl. veselíi, art. veselíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink