VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ/VERVÉNĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

verbínă (-ne), s. f. – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directă din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din bg. vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, s. f., din fr. verveine.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink