VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. – Din fr. vénération.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VENERÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care inspiră sentimente de venerație, de stimă. /<fr. vénérable, lat. venerabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VENERÁBIL, -Ă adj. Demn de considerație, de respect, de venerație. [Cf. fr. vénérable, lat. venerabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VENERÁBIL, -Ă adj. (și s.) demn de înaltă considerație, de respect, de venerație. (< fr. vénérable, lat. venerabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VENERÁBIL adj. v. onorabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Venerabil ≠ abject, detestabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

venerábil adj. m., pl. venerábili; f. sg. venerábilă, pl. venerábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink