VEȘMÂNTÁR1, veșmântari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmânt + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEȘMÂNTÁR2, -Ă, veșmântari, -e, adj. (Rar) Vestimentar. – Din veșmânt (după vestimentar).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VEȘMÂNTÁR adj. v. vestimentar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
veșmântár, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink