VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaș; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă vanitate. /<fr. vaniteux
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÓS, -OÁSĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngâmfat. [Cf. fr. vaniteux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÓS, -OÁSĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÓS adj. v. îngâmfat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vanitos ≠ modest, simplu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. sg. vanitoásă, pl. vanitoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink