VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÁTE ~ăți f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, lat. vanitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÁTE s.f. Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÁTE s. f. ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VANITÁTE s. v. înfumurare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vanitate ≠ modestie, simplețe, simplitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vanitáte s. f., g.-d. art. vanității; (lucruri zadarnice) pl. vanități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink