vandrălắu (-ắi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink