VANDÁL, vandali, s. m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe țărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat și de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt și distrugând numeroase valori culturale și artistice ale antichității. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VANDÁL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe țărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruțare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VANDÁL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul roman de răsărit, producând mari distrugeri. 2. (Fig.) Cel care are o comportare necivilizată (față de operele și bunurile culturii). [< fr. vandale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VANDÁL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vandál s. m., pl. vandáli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink