VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard. – Din fr. vagant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VAGÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr. vagant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vagánt adj. m., pl. vagánți; f. sg. vagántă, pl. vagánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink