VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. /< pol. wataman, ucr. vataman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vătămán s. m., pl. vătămáni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂTĂMÁN s. vătășel, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂTĂMÁN s. v. primar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vătămán s. m., pl. vătămáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink