VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂRUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A VĂRUI. 2) Strat de var aplicat pe suprafața pereților și a tavanului. [G.-D. văruielii] /a vărui + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂRUIÁLĂ s. v. văruit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

văruială, văruieli s. f. beție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink