VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VâNTOÁICĂ ~ce f. Vânt puternic însoțit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme și superstiții) Duh rău care dezlănțuie vânturile puternice. /vânt + suf. ~oaică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vântoáică s. f., g.-d. art. vântoáicei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink