VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vânticél s. n., pl. vânticéle
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânticél s. n., pl. vânticéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink