VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VâNĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. /vânător + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânătorésc adj. m., f. vânăloreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNĂTORÉSC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNĂTORÍ vb. v. prinde, vâna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink