VÂNĂTÁRE, vânătări, s. f. 1. (Înv.) Vânătaie. 2. Înălțime; depărtare mare. Vânătarea cerului. – Din vânăt1.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VÂNĂTÁRE s. v. echimoză, vinețeală, vânătaie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink