UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [Pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUCAPIÚNE s. v. prescripție achizitivă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uzucapiúne s. f. (sil. -pi-u-), g.-d. art. uzucapiúnii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink