UZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) uzita. [< uzita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UZITÁ vb. v. circula.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink