8 definiții pentru urzitoare (pl. -ori), urzitor   declinări

urzitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urzitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. urzitoárei; pl. urzitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URZITÓR1 ~oáre n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZITÓR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZITÓR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urzitór (persoană) s. m., pl. urzitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink