URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦ Fig. Caustic, sarcastic, ironic. – Urzica + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care urzică; care produce usturime; usturător. 2) fig. Care atinge amorul propriu; care conține aluzii răutăcioase; mușcător; usturător; pișcător; corosiv; înțepător. /a urzica + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZICĂTÓR adj. urticant, usturător. (Plante ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urzicătór adj. m., pl. urzicătóri; f. sg. și pl. urzicătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink