URMÚȚĂ, urmuțe, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

urmúță s. f., g.-d. art. urmúței; pl. urmúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink